Made in Romania

Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel. Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:
- Excelenta Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
- Te ascult, spuse Papa.
- Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati refuzat. In spiritul cresitinatatii, n-ati vrea, daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog eu frumos, doar 5 minute!
- Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
- Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati.
- Spune Itzic!
- Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
- Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu
- Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
- Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui
- Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu…
- Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui
- Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
- Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui…
- Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a ramas neplatita…

Intr-o dimineata, pe treptele Universitatii de Medicina si Farmacie din Timisoara rasare un penis. Pe la sase-sase jumate, il vede femeia de serviciu.
- Ce curios, gandeste ea. Al lu’ Vasile portaru’ nu-i, al lu’ Ghita de la cantina nu-i, al lu’ Gheorghe de la centrala nu-i… Nu stiu al cui e!
Pe la opt-opt si jumatate, urca scarile si asistenta. Se opreste, curioasa, si-l studiaza cu atentie, facand calcule:
- Al decanului Ionescu nu-i, al profesorului Dumitrescu nu-i, al studentului Popescu iara nu-i… Nu stiu al cui e!
Pe la zece-zece si jumatate, urca treptele si o studenta la Medicina. Vede chestia si, curioasa se opreste. Se uita de aproape, o intoarce cu tocul pe toate partile, dupa care conchide:
- Asta nu-i din Timisoara!

- Domnule doctor, problema e ca am picioarele reci noaptea in pat si din aceasta cauza nu pot sa adorm !
- Va marturisesc ceva… Sa stiti ca si eu am picioarele reci, dar eu, noaptea mi le tin intre coapsele sotiei si mi se incalzesc . Va sfatuiesc sa faceti si dumneavoastra la fel !
- Si cand as putea veni la stimata dumneavoastra sotie ?